Politică

Promisiuni din 2016 ale primarului: Anveloparea BLOCURILOR, spatii VERZI, Parc , Locuri de Parcare pe KOGALNICEANU/De ce nu s au REALIZAT?!

Alegeri locale  Cinci instrumente pentru a cântări promisiunile candidaţilor. Primarul a promis în 2016 cum va arăta cele 3 blocuri de pe kogalniceanu, dar nu a reușit să facă nimic pentru cetățenii din cele 3 blocuri!

Faţă de alegerile locale precedente, cele de pe 27 septembrie prezintă o noutate esenţială: preşedinţii de consilii judeţene  vor fi aleşi direct, prin votul cetatenilor,  Dincolo de avantajul major pe care-l conferă partidelor mari, modificarea mai are un efect: rămân în centrul atenţiei doar candidaţii la funcţia de primar. Iar dintre aceştia, sunt avantajaţi, evident, primarii în funcţie şi, în cazul în care aceştia nu au mai intrat în cursă, candidaţii cu notorietate.

Două tipuri de discurs

La fiecare patru ani, asistăm în campanie la două tipuri de discurs. Primul aparţine primarilor în funcţie aspiranţi la un nou mandat şi predomină angajamentele de genul “Vreau să duc la capăt proiectele cetăţenilor!”. Culmea e că astfel de angajamente se pot auzi şi de la politicieni care stau în scaunul de primar de 12-16 ani. Al doilea tip de discurs este întâlnit la competitorii celor aflaţi în funcţie, care se angajează că vor face “altceva”, “mai mult” şi “mai bine” decât au făcut predecesorii. Pentru a căpăta vizibilitate, unii spun că vor face în patru ani ce nu s-a făcut în ultimii 20 de ani, alţii dau dovadă de o imaginaţie şi mai bogată şi înşiră proiecte fantasmagorice. La urma urmei, promisiunile nu costă, iar până la un eventual moment al decontului în faţa alegătorilor multe se pot întâmpla.

Nu în ultimul rând, edilul are, de multe ori, propria agendă, completată şi de interesele partidului a cărui siglă poartă. Aşa se face că, în majoritatea cazurilor, banii sunt cheltuiţi nu după criterii de oportunitate şi eficienţă, ci pentru a umple unele conturi.

Ambele tipuri de discursuri nu fac decât să creeze şi să alimenteze “zgomotul” inerent campaniei electorale, perioadă în care politicienii îşi aduc aminte de alegători, îi bombardează cu pliante, pixuri, sacoşe, manifestări mai mult sau mai puţin câmpeneşti şi alte “atenţii”. Pentru a naviga cu uşurinţă prin marea de promisiuni care inundă, în această perioadă, ecranele televizoarelor, paginile ziarelor, stâlpii de iluminat şi gardurile din oraş, digi24.ro a concentrat, într-o serie de materiale care debutează astăzi, marile probleme ale administraţiei locale.

Pe baza acestora, proiectele şi promisiunile candidaţilor-deţinători de funcţie pot fi apreciate prin raportare la rezultatele de până acum. Iar nou-intraţii în cursa electorală pot fi “măsuraţi” după cât de bine cunosc problemele reale ale comunităţii şi după cât de realist îşi propun să le rezolve.

Minusuri numeroase, un singur fir roşu: banul

Multe sunt problemele administraţiilor locale, dar ele pot fi grupate în câteva mari categorii. Unele dintre ele au existat din totdeauna, dar de abia în ultimii ani s-au putut observa anvergura şi gravitatea lor, pe măsură ce procurorii au început să verifice activitatea primăriilor, consiliilor locale şi judeţene, uneori la sesizarea Curţii de Conturi.

Achiziţii la preţuri supraevaluate. Sub pretextul înverzirii localităţilor, tot mai mulţi edili au cheltuit, în ultimii ani, sume uriaşe pe arbori din Olanda şi Italia, arbuşti şi flori exotice. Plus bănci din lemn tropical, jardiniere din mozaic şi coşuri de gunoi “asortate”. În funcţie de bugetul pe care l-a avut edilul la dispoziţie, astfel de lucruri au costat de la câteva zeci de mii de lei la câteva sute de mii de euro. Culmea e că, în timp ce unii primari s-au îngrămădit să comande tei şi platani din alte ţări (precum edilii din Sibiu, Timişoara sau Ghimbav), alţii s-au apucat să-i taie pe cei pe care îi aveau deja în oraş (vezi iniţiativele lui Gheorghe Nichita la Iaşi şi ale lui Ion Lungu la Suceava).

În fine, şi mai inventivi, o a treia categorie de edili au făcut precum Neculai Onţanu de la Sectorul 2: au tăiat arborii vechi pentru a planta unii tineri, proaspăt cumpăraţi. Explicaţiile Primăriei, cum că nu s-ar fi putut realiza altfel lărgirea străzii, amenajarea locurilor de parcare şi a pistelor de biciclete, nu i-a mulţumit nici pe locuitori, nici pe reprezentanţii organizaţiilor ecologiste.

Tot “la modă” par să fie în ultimii ani amenajarea de parcuri şi locuri de joacă în cele mai neobişnuite locuri, inclusiv pe câmp, la kilometri distanţă de casele oamenilor (vezi, de exemplu, cazul comunei Vâlcelele, judeţul Călăraşi, unde Primăria a cheltuit 500.000 de lei veniţi de la Guvern pentru un parc aflat la 2 kilometri de cel mai apropiat sat

Dorești să adaugi un comentariu?

Your email address will not be published.

Alte articole apreciate de cititori